Moartea e caldă, caldă



Nu am stat niciodată la căpătâiul unui muribund, dar i-am văzut pe alții.

Mereu m-am întrebat de ce muribunzii îi țin de mână pe cei apropiați.

De frică?

De dor?

De drag?

Pentru siguranța lor?

Pentru liniștea lor?

Poate.

Eu cred că cei care se duc își țin de mână apropiații, în special pe copiii lor, pentru a le transmite prin mâini clipele rămase din viața lor.

Așa, ca cel din urmă și mai de preț dar.

Pentru asta aveai mâinile calde, mai calde decât cele ale copilăriei mele.

Poate așa le-am perceput eu pentru că nu ne-am mai ținut de mână de multă vreme.

Îți mulțumesc.

Să nu uit:

Să te duci încet, să nu pățești ceva pe drum și mai ales să nu îți pară rău de nimic, de nimic.

Du-te încet că vreme este, oricum dincolo e veșnicia,

Tată.

Reclame

Așa m-am întors eu din Malta sau Cum a ajuns un om din colb în cer

 

733377-1528267270-video-james-oliver-calator-in-timp-sau-gluma-neinspirata

(sursa imaginii: România Liberă)

 

Au căzut în apa cea mare câteva pietricele din palma lui Dumnezeu în timp ce muștruluia cu blândețe un Arhanghel bătrân și fudul de urechea dreaptă.

Așa s-a născut Malta, o mână de insule aflate la răscruce de lumi, din pietrele scăpate de Dumnezeu atunci.

După o vreme de stat acolo, un gând năstrușnic de-al meu mă tot sâcâia noapte de noapte să ne întoarcem acasă pe jos.

Când a venit sorocul plecării, am luat-o încet, la pas, trăgând după mine desaga cu gânduri precum un țăran trage după el o sarcină de crengi uscate stârnind lătratul câinilor pribegi.

Bucuroși toți. Țăranul că are lemne, câinii că își dezmorțesc fălcile.

Așa mă lătrau și pe mine, dar nu câinii pribegi ci gândurile ce le târam după mine prin colbul Maltei de care tocmai mă despărțeam.

Era un tărăboi de neînchipuit în urma mea. Gândurile noi și tinere se luau la harță cu cele mai mari de nu-mi venea să cred. Cele bătrâne se băgau și ele și mă pufnea râsul când le vedeam cum își duc mâinile la nas când luau câte una peste bot.

Așa, din larmă în larmă și toropiți de soarele dogorâtor, am ajuns încet la marginea pământului, cu colbul fierbinte intrând printre degetele picioarelor goale.

Aici numai apă, multă apă albastră, fără valuri, de parcă ar fi fost milioane de lacrimi albastre curse din ochii albaștrii ai copiilor de țâță nealăptați de mamele lor.

Întotdeauna am știut că întâi s-a născut gândul, apoi m-am născut eu.

Atunci gândul cel mai bătrân decât mine mi-a spus:

Vezi dacă te-ai luat după ăștia? Acum ne salută doar vapoarele cu sirenele lor ca și cum am fi singurii oameni pe care i-au văzut vreodată.

M-am uitat rușinat la picioarele învăluite în colbul vinețiu și la îndemnul gândului mai bătrân ne-am urcat cu toții în cer.

Am trecut peste apele întinse ale pământului, peste munții ce treceau încet pe sub noi, am zburat de-a lungul unei cizme imense cu marginea zdrențuită ca toate cizmele femeilor creștine din alaiul lui Cristos.

Ajuns acasă, în poartă, mă așteptau alte gânduri. Mult mai multe decât certărețele din desagă. Bucuroase că mă văd îmi săreau în spate, se agățau de picioarele și umerii mei, îmi urlau în tâmple, îmi țiuiau asurzitor în urechi, mă mușcau de obraji de simțeam că înnebunesc.

Nici nu sunt sigur că n-am înnebunit.

De un lucru sunt sigur. Nădejdea vine de acolo de unde tocmai am venit și eu.

Din cer.

 

TOVARĂȘE DAGNEA

 

39502465_258686618101952_6247835354364116992_n

Nu pot să mai rabd. Îmi cer scuze celor care mă știți de multă vreme. Imaginea depășește limita bunului simț, dar îmi asum asta. Nu am fost partizanul nici unui partid. Toți o apă și un pământ.

DRAGNEA

Uite că l-am prins pe unul dintre cei patru care vor să te omoare. Nici cagulă nu are. Zic: cum vrei să îl prinzi? Fug după el, zice. Și dacă nu îl prinzi?  Poate o prind pe nevasta porcarului.

Omule, nu ăsta care își întinde pantalonii natural e de vină. TU ești, nu vezi asta?

 

Regina orhideelor din sufletul Ioanei

 

Ioana, Cataleya și cartea lor 1

Ioana Țigănilă are propria emisiune la Digi24. A scris și o carte. Se numește „Aromă de august”. O carte care nu se citește pe o bancă în parc sau cu televizorul pornit. Se citește atunci când poți să plângi, să râzi, să înjuri, să te rogi, să urli sau când poți să dai cu pumnul în masă.

Ioana nu vorbește despre inteligența artificială sau pericolul de albire a barierei de corali. Ioana vorbește despre o parte din viața ei, a noastră, despre stradă, spital, război, călătorii și mult despre Cataleya, fetița ei minunată.

Există mai multe moduri de a crește copiii. Unii nu îi cresc deloc, alții îi cresc cum pot, unii cum știu ei, alții cum trebuie. Ei, aici e esența cărții.

Unii ar spune că e o carte feministă. Nu este, vă asigur. Este o carte scrisă cu o îndrăzneală aparte și cu un curaj aproape nesocotit.

Citiți-o. N-o să vă pară rău.

N.A.  Cataleya, numele fetiței autoarei, vine de la Cattleya, regina orhideelor, plantă care crește natural în zona Costa Rica – Columbia.

 

 

Ochii care văd și când sunt închiși

closed_eye1

Dacă vi se întâmplă să nu vedeți, să știți că sufletul se vede cel mai bine .

 

 

Raiul din grădina minții

 

 

377415_352451491436144_204398572908104_1629884_1976903516_n

                                                                      Am auzit.

                                                                      Ce?

                                                                     Cum plâng.

                                                                     Unde?

                                                                     În rai.

                                                                    De ce plâng oamenii în rai?

                                                                    De dor, mi-a răspuns Dumnezeu.